La 1 noiembrie 1938, părintele Constantin Sârbu era numit paroh al noii parohii de la Bariera Vergului din București. Parohia se afla la limita estică a Capitalei, într-o zonă în care problemele sociale erau de notorietate, iar lăcașul de cult lipsea. Însă părintele Sârbu avea o bogată experiență în activitatea misionară, astfel încât situația în care se afla parohia nu îl descuraja. Era convins că numai prin rugăciune și muncă va învinge toate greutățile care i se prefigurau.

Inițial a slujit într-o încăpere de la subsolul „Așezămintelor Regina Elena", aflate în apropiere, devenind doctorul sufletelor pacienților tratați aici.

După îndelungate demersuri pentru achiziționarea terenului, în 1942, părintele Constantin Sârbu scria mareșalului Ion Antonescu:

„Enoriașii Parohiei Parcul Călărași, din Bariera Vergului, au izbutit, după 3 ani și jumătate de așteptare și suferință, să-și capete terenul pentru construcția bisericii sale. De nu ați fi fost Domnia Voastră, care să încredințați IPS Patriarh rezolvarea prin arbitraj definitiv a dificultăților ce se puneau în calea obținerii terenului bisericii, enoriașii ar mai fi așteptat alți ani de zile și tot nu ar fi putut intra în posesia terenului respectiv. […]

Dar creștinii din Bariera Vergului vor să răspundă la fapta Domniei Voastre cu fapte: vor adică să se apuce de îndată să-și facă biserica. Au adunat până acum, prin donațiuni, cca 100.000 cărămizi, 500 m.c. pietriș, 500 m.c. nisip. Un om de inimă ne donează caloriferul și instalația lui cu aer condiționat, a cărui valoare atinge suma de cca 3 milioane. Un alt creștin donează pictura bisericii. Fetele și femeile creștine din parohie, printr-o contribuție lunară de 100 lei, fac catapeteasma bisericii. Fabrica Koșca ne dă țigla pentru acoperiș. Noi înșine am strâns suma de cca 1 milion. Dar toate aceste donațiuni mari pentru vremurile noastre sunt totuși f. neînsemnate, în raport cu ceea ce ne trebuie".

Așa se face că la 28 iulie 1943, în prezența mareșalului, era pusă piatra de temelie a Bisericii „Sf. Împărați Constantin și Elena", despre care părintele spunea că urma să aibă un subsol impunător, cu săli de lectură și o sală de conferințe, altfel spus „biserica culturii".

„Deasupra, spunea părintele, sub măiastra catapeteasmă, va fi biserica credinței. Și mai târziu, nădăjduim să înființăm un orfelinat pentru fetițe, o cantină pentru infirmi și bătrâni, asupra cărora văpăile acestui altar să-și reverse lumina alinătoare."

Proiectul părintelui Constantin a fost finalizat, cu mari greutăți, la 17 aprilie 1949, cu ocazia sfințirii săvârșite de ierarhul Nifon Criveanu, fost mitropolit al Olteniei.