Duminica a 8-a după Rusalii (Înmulțirea pâinilor)
„În vremea aceea Iisus a văzut mulțimea de oameni și I s-a făcut milă de ei și a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El și I-au zis: Locul este pustiu și vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate să-și cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuință să se ducă; dați-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești. Și El a zis: Aduceți-Mi-le aici. Și poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. Și îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor.” (Matei 14, 14-22)
Evanghelia ce se citește în Duminica a 8-a după Rusalii, în relatarea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, ne prezintă minunea săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos de înmulțire a pâinilor și a peștilor pentru a sătura mulțimea de oameni care Îl urmau pe El, Mesia, Cel vestit de proroci.
Din pericopa evanghelică aflăm că Hristos S-a întâlnit cu mulțime de oameni și, fiindcă El era Doctorul celor bolnavi, I S-a făcut milă și i-a vindecat pe bolnavii din acea mulțime. Făcându-se seară și apropiindu-se noaptea, ucenicii Domnului I-au zis lui Hristos să dea drumul mulțimilor să meargă prin sate să își cumpere mâncare. Iisus le-a poruncit ucenicilor să le dea ei să mănânce mulțimilor, iar aceia au spus că au doar cinci pâini și doi pești, fapt ce ne înfățișează cât de puțin țineau ei la hrana trupească, negrijindu-se de cele materiale. Hristos a cerut să Îi fie aduse cele cinci pâini și cei doi pești, iar mulțimilor le-a poruncit să se așeze pe iarba din acel ținut și, luând pâinile și peștii și „privind la cer - a vrut să arate că este de la Tatăl și egal cu Tatăl, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur -, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulțimilor”. Abia atunci se împlineau cuvintele Mântuitorului: „Dați-le voi să mănânce…”, iar oamenii primeau hrana din mâna Apostolilor.
Este peste înțelegerea noastră acest „gest care rupe o pâine ce nu se sfârșește în forma ei și se reface indefinit între degetele care o rup”. Acest gest al înmulțirii pâinii îl putem înțelege doar în Taina Euharistiei.
După ce toată mulțimea a mâncat și s-a săturat, evanghelistul ne relatează că prisosul de fărâmituri s-a strâns în douăsprezece coșuri pline, iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, nefiind luați în calcul femeile și copii care făceau parte din mulțime. După această minune, și-a silit ucenicii să intre într-o corabie și să treacă pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor.
Hristos nu rămâne nepăsător la nevoia trupească a oamenilor§
Din acest scurt fragment scripturistic se desprind multe învățături, iar ca să înțelegem mai bine contextul acestei minuni, citind și relatările celorlalți evangheliști, vedem că Hristos înainte de vindecarea celor bolnavi și de înmulțirea pâinilor și peștilor a început să învețe mulțimile, predicându-le despre Împărăția lui Dumnezeu. Hristos-Domnul le vorbește celor veniți la El, oferindu-le mai întâi hrană sufletească, apoi vindecare de boli, dar nu rămâne nepăsător nici la nevoia trupească a oamenilor din mulțime. Mulțimea iudeilor auziseră despre Hristos, iar unii au exclamat că „niciodată nu a vorbit vreun om ca omul acesta”, auziseră mai ales de vindecarea uimitoare a multor oropsiți și de aceea veneau și ei să se vindece sau să își aducă rudele și prietenii pentru a fi vindecați de tot felul de boli nevindecate. Însă minunea care se adaugă la multele minuni și vindecări a fost aceea a înmulțirii pâinilor și peștilor. Rămășițele rezultate au fost strânse în douăsprezece coșuri pline arătând de fapt că mulțimile s-au săturat, iar prisosul rămas și strâns cu grijă întărește minunea săvârșită de Domnul.
Primul îndemn al Evangheliei este acela de a ne hrăni sufletește din hrana spirituală, hrană pe care o găsim doar în Biserică. Dar care este această hrană? Hrana spirituală ne este oferită de Biserică prin slujbele ei care au ca fundament scrierile Vechiului și Noului Testament, adică cuvintele lui Dumnezeu. Dacă reflectăm la pericopa evanghelică a acestei duminici, vom vedea că Biserica ne invită ca în fiecare Sfântă Liturghie să ne hrănim sufletește din cuvântul lui Dumnezeu „binevestit cu putere multă”, propunându-ne în fiecare zi o convorbire a lui Dumnezeu cu noi, apoi invitându-ne să ne apropiem și să gustăm, să ne împărtășim cu Hristos Cel euharistic și să ne săturăm, adică să ne vindecăm atât sufletește, cât și trupește prin primirea Lui, iertându-ni-se păcatele și dobândind viața de veci.
Mai învățăm din această pericopă evanghelică că Hristos nu rămâne nepăsător la oferirea hranei trupești celor ce îl caută și îi ascultă cuvântul, ci adaugă minune la minune. Modul prin care sunt înmulțite cele cinci pâini și doi pești este pildă tuturor creștinilor, pentru că Hristos, zice evanghelistul, privește la cer, binecuvântează și frânge, apoi dă ucenicilor. Cu aceste gesturi ne întâlnim și noi, pe de o parte, în Sfânta Liturghie atunci când slujitorii se roagă Preasfintei Treimi, binecuvântează și frâng Trupul lui Hristos. Însă, în Biserică, avem experiența binecuvântării lui Dumnezeu în continuarea înmulțirii darurilor pe care credincioșii le aduc la sfintele biserici, pentru că orice dar adus la biserică de fiecare creștin și binecuvântat de Dumnezeu se înmulțește și prisosește hrănind mulțime de oameni aflați în nevoi. Din darul fiecăruia, binecuvântat de Dumnezeu, Biserica încă de la începutul existenței sale, s-a bucurat și se bucură în continuare de această minune a înmulțirii celor necesare trupului. Așa se explică și faptul că în cadrul Liturghiei euharistice, a rugăciunii în comun s-a dezvoltat și opera social-filantropică a Bisericii. Comunitățile creștine au înțeles din cuvintele Domnului, într-un mod practic, să nu rămână nepăsătoare față de lipsurile trupești ale oamenilor și totdeauna au fost receptive la strângerea de colecte pentru creștinii afectați de lipsuri materiale.
Mai învățăm din Evanghelia duminicii că cele cinci pâini înmulțite au devenit simbol al celor cinci prescuri care se folosesc la Proscomidie și al celor cinci pâini folosite la slujba Litiei, prin care preotul în rugăciune își aduce aminte de înmulțirea celor cinci pâini în pustie și cere lui Dumnezeu binecuvântarea de înmulțire a roadelor ce sunt puse în litier, înmulțirea lor, iar celor care vor gusta din ele, sfințire.
Prefigurare a Sfintei Euharistii§
Înțelesul adânc al acestei pericope evanghelice este acela de prefigurare a Sfintei Euharistii. Minunea înmulțirii pâinilor se oglindește în Liturghia ortodoxă la cuvintele frângerii Sfântului Agneț: „Se frânge și Se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce Se frânge și nu se desparte, Cel ce Se mănâncă pururea și niciodată nu Se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește”. Aceleași gesturi făcute de Hristos la înmulțirea pâinilor și peștilor le face arhiereul în timpul Liturghiei euharistice. Se roagă Preasfintei Treimi, binecuvântează darurile puse înainte, care devin în momentul epiclezei Trupul și Sângele Domnului, și apoi frânge Sfântul Agneț, dând Trupul lui Hristos în mâinile preoților și diaconilor, prefigurați ca ucenici ai Domnului, iar aceștia la rândul lor sunt învestiți cu acest dar de a le împărți mulțimilor, adică credincioșilor.
Reținem din pericopa evanghelică că prisosul darurilor nu trebuie desconsiderat și aruncat, ci trebuie strâns și chivernisit cu toată conștiinciozitatea, întrucât surplusul trebuie folosit în mod deplin, cu multă chibzuială și fără risipă. Evanghelia ne învață să fim buni economi ai darurilor primite prin binecuvântare de la Dumnezeu, mai ales în contextul marilor risipe ce se fac în vremurile noastre. Risipa poate fi evitată prin milosteniile ce se pot face celor lipsiți.
Cifrele folosite de Evanghelistul Matei nu sunt întâmplătoare. Cele cinci pâini simbolizau de fapt Pentateuhul, adică cele cinci cărți ale lui Moise, iar cei doi pești, cele două mari așezăminte spirituale ale poporului evreu, și anume: Legea și Prorocii. Astfel, cărțile Vechiului Testament au devenit insuficiente pentru întărirea spirituală a omului, pentru sănătatea sufletească a omului. Apostolii sunt cei care Îi vestesc Mântuitorului că poporul nu are ce să mai mănânce, iar Hristos prevăzând lucrarea de propovăduire a Apostolilor le poruncește zicându-le: „Dați-le voi să mănânce”, însă ucenicii s-au mirat pentru că încă nu erau învestiți cu puterea Duhului Sfânt pentru a regenera și a hrăni sufletește omenirea.
Hristos primește hrana veche a neamului de la Apostoli, o frânge, adică o rupe, o desface în conținut și o dă iarăși în mâinile Apostolilor, care, uimiți, vor vedea că se înmulțește mereu și va ajunge pentru toată mulțimea, adică prefigurare pentru propovăduirea la toate neamurile. Așadar, Vechiul Testament este luat în mâinile lui Hristos și nu este stricat sau aruncat, după cum El Însuși spune: „Nu am venit să stric Legea, ci să o împlinesc”, ci această hrană o va preface, o va plini, o va desăvârși și o va înmulți pentru viața veșnică a oamenilor.
Înțelesurile Evangheliei se adâncesc și mai mult atunci când medităm la faptul că Hristos nu a împărțit hrana înainte de a fi vindecat pe oameni. Hristos așteaptă mai întâi de la noi vindecarea sufletească prin Taina Sfintei Spovedanii pentru a fi apți să primim pâinea cea cerească, adică Trupul Său. Tot în Evanghelia aceasta constatăm că Hristos nu dă hrana sau pâinea și peștele în forma ei primă, în forma ei bogată, decât Apostolilor. Apostolii primesc mai întâi din mâna lui Hristos hrana, apoi ei o administrează mulțimilor adunate în cete. Același lucru se întâmplă ca o moștenire și în Biserică. Hristos este lucrător prin harul Duhului Sfânt în urmașii Apostolilor, care sunt episcopii. Aceștia administrează tainele, propovăduiesc cuvântul lui Dumnezeu și moștenirea Sfintei Tradiții și săvârșesc hirotonii.

Comentarii