Duminica a 3-a după Rusalii (Despre grijile vieții)

„Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât haina? Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele? Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiți? Luați seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, și vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar știe Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă. ” (Matei 6, 22-33)

Duminica a treia după Rusalii ne pune înainte o pericopă evanghelică din Predica de pe Munte a Domnului nostru Iisus Hristos. Textul este de la Matei 6, 22-33 și ne vorbește despre grijile vieții sau, mai bine spus, Mântuitorul ne îndeamnă să nu ne lăsăm biruiți de acestea, pentru că scopul existenței noastre este Împărăția lui Dumnezeu.

Predica de pe Munte este sinteza învățăturii mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos. Ea este rostită de Mântuitorul de pe o colină de lângă Marea Galileii. Mai întâi rostește fericirile prin care binecuvântează pe cei care Îi vor urma. Domnul Hristos prezintă învățătura Sa menționând că nu e în opoziție cu Legea pe care i-a dat-o lui Moise pe Muntele Sinai, precizând foarte clar: „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5, 17).

Mântuitorul este exigent în interpretarea Legii, de aceea cere celor care Îl urmează să aibă grijă de gânduri, nu doar de fapte. Ei trebuie să aibă ca scop desăvârșirea: „Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este” (Matei 5, 48).

Hristos Domnul ne învață și cum să ne rugăm Tatălui ceresc prin Rugăciunea Domnească Tatăl nostru. El subliniază că nu trebuie să ne lăudăm cu virtuțile noastre spirituale și mai ales cu faptele noastre bune.

Apoi ne introduce în subiectul pericopei evanghelice din această duminică, arătând că nu poți trăi doar acumulând bunuri materiale, ci trebuie să aduni comori în cer prin fapte bune.

Să ne păstrăm vederea curată§

Pentru a ajunge la mântuire este necesar să ne păstrăm vederea curată, fără a o altera prin păcate care ne întunecă vederea. Având ochiul curat, tot trupul nostru este luminat. Întunecarea vederii noastre prin păcate duce la orbirea sufletească, prin care se pierde mântuirea.

În lumea noastră, orbirea sufletească este tot mai prezentă și foarte mulți oameni au pierdut Lumina lui Hristos prin păcat. Mai grav este că aceștia nu doresc prin pocăința spovedaniei să părăsească păcatul și să-și deschidă sufletul pentru a primi Lumina lui Hristos prin Sfintele Taine și așa să redobândească vederea duhovnicească prin care să se ferească de rău și să obțină mântuirea și viața veșnică din Împărăția cerească plină de Lumina dumnezeiască a Preasfintei Treimi.

În continuare, Domnul nostru Iisus Hristos ne avertizează că nu putem sluji „lui Dumnezeu și lui Mamona” (Matei 6, 24). Cazania ne spune „mamona este un cuvânt sirian, care înseamnă bogăție, vistierie cu bani câștigați în mod necinstit”. Pornind de la această explicație, înțelegem de ce nu putem sluji și lui Dumnezeu, dar și lui Mamona. Adică nu poți să slujești lui Dumnezeu și în același timp să aduni bogății în mod necinstit.

Acest pasaj biblic este reprezentativ pentru lumea în care trăim, pentru că duhul lui Mamona este atât de răspândit în zilele noastre, în toate straturile societății, încât pare că se identifică cu aceasta.

Lumea în care trăim își înțelege existența prin prisma profitului prin orice mijloc fără a mai ține seama de reperele moralei creștine. De aceea, omul de astăzi este pus în fața unei alegeri tranșante și definitorii pentru existența sa veșnică: Dumnezeu sau lumea aflată sub duhul lui Mamona? Unii vor spune că poți să fii și cu Dumnezeu, și cu duhul lumii. Răspunsul pentru aceștia este foarte clar, că nu poți sluji la doi stăpâni: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona” (Matei 6, 24).

Să ne lăsăm în grija providenței divine§

În Evanghelia acestei duminici, Hristos Domnul ne îndeamnă să nu ne îngrijim de lucrurile materiale, ci să ne lăsăm în grija providenței divine și să credem în generozitatea lui Dumnezeu, care ne oferă tot ce avem nevoie.

Mântuitorul ne îndeamnă să învățăm din exemplul creației ce ne înconjoară atunci când dorim să înțelegem ce contează cu adevărat. Dacă Dumnezeu are grijă de păsările cerului, de crinii câmpului, atunci noi de ce ne facem griji inutile, pentru că Dumnezeu știe de ce avem nevoie? De aceea trebuie, după cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, să căutăm „mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui” și toate celelalte ni se vor adăuga (Matei 6, 33).

Prin acest sfat, Hristos ne arată că dacă mergem pe calea credinței și a faptelor bune, care ne duce în Împărăția cerurilor, și ne lăsăm în seama lui Dumnezeu, nu mai trebuie să ne facem griji pentru „ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca” (Matei 6, 31).

Din această perspectivă putem spune că Evanghelia acestei duminici este o chemare stăruitoare din partea Domnului nostru Iisus Hristos ca, mai înainte de a ne îngriji de cele lumești, să căutăm ceea ce-i este cu adevărat de folos sufletului nostru, și anume Împărăția cerurilor.

Prin Împărăția cerurilor înțelegem, din perspectivă biblică, Raiul, care este numit și Împărăția lui Dumnezeu sau mai simplu: Cer, Casa Tatălui, sânul lui Avraam, Ierusalimul ceresc, Împărăția pregătită pentru cei drepți de la întemeierea lumii ș.a. Toate aceste numiri desemnează locul plin de fericire creat de Dumnezeu pentru om.

În Rai sunt diferite stări pentru cei drepți, în funcție de desăvârșirea la care au ajuns în timpul vieții din această lume trecătoare, ca urmare a credinței, faptelor bune, dar și a rugăciunii împletite cu asceza.

Scopul existenței creștine constă în mântuirea și dobândirea vieții veșnice din Împărăția cerurilor. Din păcate, doar enunțăm acest deziderat al existenței noastre, fără să arătăm că ne dorim cu adevărat să-l împlinim. Ne pierdem timpul pentru mântuire cu tot felul de griji care, în perspectiva dobândirii vieții veșnice, nu au nici o relevanță.

Creștinul trebuie să-și concentreze existența în căutarea virtuților duhovnicești care, câștigate prin rugăciune unită cu asceza, îl ajută să dobândească mântuirea. Un astfel de exemplu sunt sihaștrii sau pustnicii care-și dedică toată viața lui Dumnezeu și se lasă cu totul în grija Lui. Ei au înțeles cuvântul lui Hristos din Evanghelia acestei duminici și știu că omul, fiind cununa creației, este tot timpul în grija lui Dumnezeu, Care nu-l părăsește niciodată și-i răspunde întotdeauna la rugăciuni, oferindu-i toate cele de trebuință în lumea aceasta trecătoare.

Căutând în timpul acestei vieți trecătoare Împărăția cerurilor cea netrecătoare, ne arătăm următori credincioși ai Evangheliei lui Hristos și săvârșitori ai faptelor bune izvorâte din credința dreaptă primită de la El, prin Sfinții Săi Apostoli. Noi, cei care urmăm lui Hristos, știm de la ucenicii Lui că sensul vieții noastre creștine este mântuirea, adică dobândirea vieții veșnice din Împărăția cerurilor.