Tinerilor moartea le stă în față iar bătrânilor moartea le stă în spate. Ne însoțește peste tot, este o prietenă de nedespărțit. De multe ori uităm de prezența ei. Frica de moarte ne trezește la viață în cele mai deosebite moduri.

Întâlnim oameni morți sufletește. Cu toate că trupurile lor sunt vii, chipul lor îl putem asemăna cu al unui tânăr frumos așezat în sicriu.

În nesfârșita Sa bunătate Dumnezeu ne cheamă la viață în mai multe feluri: prin cuvânt, prin exemplu, iar acolo unde inima a început să se împietrească, ochiul să încremenească și urechea să se înfunde, prin necazuri, prin boală sau prin moartea cuiva drag. Dar noi cârtim împotriva a ceea ce ni se întâmplă, neștiind voia lui Dumnezeu.

Moartea sufletească este despărțirea veșnică de Dumnezeu. Să nu înțelegem că murim cu sufletul, ci că ieșim din comuniunea cu Dumnezeu, sufletul nemaiputând simți iubirea lui Dumnezeu. Iar locul sufletelor moarte din această viață este iadul.

Dacă în urma unei resuscitări duhovnicești am înviat întru Hristos, să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate și să schimbăm frica de moarte trupească în frica de moarte duhovnicească. Moartea trupească nu are putere, ea este o trecere în viața veșnică.

Un studiu mai vechi făcut de cei de la Discovery arată cum moartea acționează asupra trupului. S-a realizat un experiment pe mai multe persoane muribunde, subiecții fiind conectați la mai multe aparate cu senzori care au urmărit comportamentul trupului la întâlnirea cu moartea. În majoritatea cazurilor se începea cu o strânsoare de la degetele de la picioare ce urca spre genunchi, pe pulpe, pe coaste, pe piept și mâini, apoi pe gât și față, dar nu s-a putut vedea cum se desparte sufletul de trup.

Sfinții părinți ne spun că Arhanghelul Mihail atinge omul și sufletul părăsește trupul. În iconografia ortodoxă este ilustrat un înger ce trage cu un clește sufletul păcătosului afară din trup pe gură.

Despărțirea celor proțăpiți în această viață este cumplită pentru suflet, el se agață de trup făcând moartea mai îngrozitoare.

Pentru cei ce cred în Dumnezeu această trecere este ca o bucurie a întâlnirii cu Hristos cel mult dorit. Îngerii din ceruri vin să întâmpine sufletul creștinului.

În momentul hotărât de Dumnezeu pentru a ne lua din această lume nu trebuie să ne fie frică. Încă din timpul vieții trebuie să ne pregătim pentru viața veșnică. Un vechi proverb spune: Să trăim ca și când am muri mâine și să muncim ca și când am trăi o sută de ani.

Ce trebuie să facem ca să ne pregătim de moarte?

La țară bătrânii adună în podul casei vase, prosoape, batiste, unii chiar își fac și coșciug, cumpără locul de veci, haine și tocmesc oameni pentru a ține soroacele sau parastasele care se vor face după ce ei nu vor mai fi.

Este trist că omul gândește la moarte în felul acesta, uitând de lucrurile cele mai importante: deasa Spovedanie și Sfânta Împărtășanie, arvuna vieții veșnice.

„De aceea și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni“! (Matei, capitolul 24, versetul 44.)

Înarmați cu fapte bune și ascultând cuvântul lui Dumnezeu ajungem din timpul vieții să trăim veșnicia întru Hristos, iar moartea să o privim nu cu spaimă, ci cu liniște și bucurie nădăjduind la Împărăția lui Dumnezeu.

„Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului“ (Matei, capitolul 25, versetul 13.)