Cateheza

Despre păcatul pomenirii vrășmașului

Cateheză
Vineri 27 iunie 2014
Pr. P. Rotaru

Unul din cele mai nefericite lucruri care se pot constata la momentul de față este gradul ridicat în care este pomenit vrășmașul de către contemporanii noștri.

Chiar dacă de multe ori este vorba de aproape un reflex verbal, acesta este unul din cele mai serioase păcate, chiar dacă nu pare astfel la prima vedere.

În tradiția biblică, invocarea Numelui divin joacă un rol deosebit de important în viața duhovnicească, fiind o practică mântuitoare. Atât Sf. Apostol Petru (în cuvântarea de după Cincizecime – Fapte 2, 21) cât și Sf. Apostol Pavel (în Romani 10, 13) citează din proorocia lui Ioil (Ioil 3, 5): „Oricine va chema numele Domnului se va mântui”. De asemenea, conform Decalogului, numele Domnului nu trebuie luat în deșert, iar în rugăciunea „Tatăl nostru” există cererea: „sfințească-se numele Tău!”.

Din tradiția duhovnicească și filocalică a Bisericii se cunoaște că prin pomenirea numelui Domnului credinciosul se situează în prezența Domnului, se deschide acestei prezențe. Într-un anume sens, invocarea numelui unei persoane face prezentă acea persoană. Dar acest lucru este valabil și pentru vrășmașul omului. Atunci când este invocat, vrășmasul poate veni și aduce cu sine o forță distructivă în viața omului care îl pomenește. Prin urmare, cu toții ar trebui să fim atenți în cea mai mare măsură la acest aspect. Ar trebui să fim atenți să nu pomenim pe vrășmașul, iar persoanele care s-au obișnuit să facă acest lucru și o fac în mod reflex trebuie să se dezvețe de acest obicei.

Powered by WordPress All Content Copyright © Parohia Parcul Calarasi Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Cuv. Parascheva (Vergului) – Bucuresti
Theme created with SpiderWeb Press™.